Lichiu cu varză

Copil fiind, aşteptam cu mare nerăbdare vacanţele, ca să fug la ţară, la Micăsasa, lângă Blaj. Unde de fiecare dată tişa ne aştepta cu un lichiu fierbinte şi o cană de lapte proaspăt muls. Pentru cine nu ştie, lichiul este un fel de plăcintă din aluat de pâine, cu umplutură de varză şi puţin ardei iute. Sau, pentru cine dorea desert, umplută cu pere, mere sau prune. Un deliciu!
După ce am mai crescut şi am început să mă joc prin bucătărie, „gătind”, am rugat-o pe mătuşa mea să îmi arate şi mie cum se face lichiul. Nu de alta, dar este o mâncare excelentă pentru post! Şi uite aşa am aflat că tehnologia nu este deloc complicată. Iei cam 500 de grame de aluat de pâine cu cartofi, îl întinzi ca pe foaia de plăcintă şi îl ungi cu 2-3 linguri de ulei. Toci separat o varză micuţă, un ardei iute (dacă îţi place!), o freci bine cu puţină sare, piper şi nişte boia de ardei şi o presari peste foaia de aluat. Împătureşti, aşa ca la pizza Calzone, şi o dai la cuptor cam 40 de minute, la foc potrivit. Bineînţeles, cuptorul îl incingi în prealabil!
Dacă vrei să îl faci cu umplutură de pere, mere sau prune, atunci în loc de ulei presari pe foaia de aluat zahăr, pui apoi furctele tăiate feliuţe subţiri, puţină scorţişoară, încă un praf de zahăr deasupra şi împătureşti.
Credeţi-mă, după ce iei prima îmbucătură, poţi să juri că ai murit şi ai ajuns în Rai!